Eu, spre deosebire de el, nu am avut cel mai bun pedagog care să îmi insufle aceeași dragoste față de această materie și m-am orientat mai mult spre chimie. Dar, fiecare dintre aceste materii are la bază același limbaj: matematica.

Nu pot spune că la matematică am avut un pedagog mai bun decât la fizică, eu simțeam doar frică și teroare psihică în timpul orelor de mate. Peste ani însă, tot ceea ce mă „deprima” în liceu avea să mă ajute în munca mea cu pacientul.

Din fizică mi-au rămas multe exemple pe care îmi ghidez și îmi organizez munca, iar unul dintre preferatele mele este legea a III- a lui Newton: „Orice acțiune are și o reacțiune”. Dar, pe cât de simplă pare această idee, pe atât de complexă și de traductibilă este în orice domeniu de activitate.

Dimineața, ne trezim și urmează să ne începem ziua. Cu bune, cu rele, în această ecuație – dacă pot să o numesc așa -, acțiunea este trezitul, iar reacția este că urmează să ne începem ziua. Atât pacienții, cât și atleții cu care lucrez, odată ce pricep această lege newtoniană, înțeleg practic felul în care corpul răspunde la ceea ce numim adaptare. La evaluarea unui pacient sau a unui atlet, când fac analiza fiecărei articulații, folosesc adeseori aceleași principii. Iar linia dintre antrenament și recuperare medicală e atât de fină, încât durerea e mereu factorul care mă face să regresez sau, atunci când ea dispare, să progresez în planul de exerciții pe care îl aleg în munca mea cu subiectul.

În domeniul meu de activitate, acțiunea este de multe ori prost înțeleasă. Graba și dorința de a sări anumite etape fac în așa fel încât reacțiunea, în loc să fie benefică pentru întregul sistem musculoscheletal, să fie exact opusul. Dacă aș putea să redactez „Legile Claudiene” din anii de practică și teoriile pe care le-am aplicat cu rezultate pozitive atât în munca mea cu pacientul, cât și cu atletul, iată care ar fi acestea:

• fii atent la siguranța clientului/pacientului înainte de orice
• nu încărca niciodată cu greutate o disfuncție a aparatului locomotor
• mai bine astăzi o regresie, decât 10 zile de regresie
• și cele 3 cuvinte magice: Hidratare. Odihnă. Respirație

Acum voi încheia acest articol cu un banc pe care îl pot împărtăși doar celor  care nu au fost absenți de la orele de fizică. Totuși, ca să nu discriminez, vi-l voi spune tuturor, dar, înainte, vă explic două noțiuni:

1. Forța se măsoară în Newtoni
2. Presiunea se măsoară în Pascali (Pa), iar 1 Pascal = 1 Newton/metru pătrat

Și acum, bancul:

„În rai, geniile fizicii și matematicii se joacă de-a v-ați ascunselea. La perete, stă Albert Einstein. Toate geniile încep să se ascundă, mai puțin sir. Isaac Newton, care desenează un pătrat și se așează în mijlocului lui. Albert Eistein ajunge la 10 cu numărătoarea și se întoarce. Îl vede pe Newton în pătrat și îl strigă.

Newton îi răspunde: – Nu sunt eu!

Einstein îl întreabă: – Cum nu ești tu?

Newton îi răspunde: – Păi, nu sunt eu!

Einstein zice: – Sir, tu, pentru mine, ai fost cel mai important în dezvoltarea mea, pentru ceea ce am devenit. Pentru mine, tu ai fost ca Biblia pentru creștini. Și scoate din propriul buzunar o poză cu Newton.

Newton îi răspunde: – Dacă îți spun că nu sunt eu, nu sunt!

Einstein îl întreabă: – Cum poți dovedi că nu ești tu Newton?

Iar Newton îi răspunde: – Ce vezi în jur?

Einstein se uită și vede pătratul, la care spune: – UN PĂTRAT!

Iar Newton îi replică: – Păi Newton pe metru pătrat nu e Pascal, măi, Einstein?”