De ce am ales acest titlu? Pentru că și eu sunt convins că, ascultându-ne corpul, putem preveni accidentările sau chiar performa mai bine.

Anul acesta am învățat să spun “Nu!”. Să îmi aloc timp pentru mine, pentru corpul meu. Am început anul în forță, cu trei antrenamente de kickbox pe săptămână, care au fost urmate de tot atâtea zile cu dureri de spate. De ce? Pentru că musculatura mea nu mai era cea care credeam eu că este. Probabil, mintea mea a rămas blocată undeva în urmă cu opt ani, când puteam să fac volum mare de exerciții fără să resimt nici o durere cauzată de problema mea veche de spate (sufăr de maladia Scheuremannn).

Primul semn, în pandemie

În pandemie, am fost nevoit să mă adaptez rapid la situația declanșată de nesiguranța zilei de mâine, dată de măsurile sanitare, iar din punct de vedere antreprenorial, a fost pentru prima dată când nu am putut eu decide cum gestionez situația.

Din cauza faptului că vineri aflam că de luni rămânem acasă, neștiind ce măsuri viitoare va lua guvernul, gândirea mea de antreprenor, plătitor de salarii și rate la bănci, m-a făcut să găsesc rapid soluția: trecem în online.

De luni, eram deja cu pacienți online, muncind 12-13 ore în fața calculatorului, o muncă total nouă pentru mine.

După prima lună, au început primele dureri, dar facturile continuau să vină, corpul nu aveam cum să îl ridic de pe scaun, iar activitatea fizică era foarte redusă din cauza faptului că eram închiși în casă. De la o persoană care stătea zilnic 12 ore în picioare, cu minim 15.000 de pași, am devenit “omul modern”, sedentar, care ajungea să facă maxim 2.000 pași în cei 15 mp ai camerei și puținele scări pe care le coboram pentru a reumple cana cu cafea, “aurul negru”.

A trecut izolarea, am redeschis cabinetul, am reluat activitatea fizică. Corpul meu reușea din nou să fie în parametri ideali la muncă, dar, când ajungeam acasă, dacă mă așezam pe pat, ziua se încheia pentru mine. Dureri insuportabile de spate, zona toracală fiind un adevărat „călcâi al lui Ahile”. Pentru cei ce sunt noi pe blog, maladia de care sufăr, Scheuermann, este chiar motivul pentru care eu astăzi practic această meserie, de care m-am îndrăgostit și despre care vă povestesc.

Durerile au durat aproximativ 4-5 luni, timp în care am început ușor să reiau activitatea fizică și să îi ajut „pe cei din spate” în lupta cu „cei din față”, pentru a reechilibra balanța. A fost primul semn… Dar, l-am ignorat.

Al doilea semn, anul trecut

Anul 2022 a venit cu lansarea acestui proiect, COMPLETE MOVEMENT, un an întreg de internship la FMS, proiectul Fortuna Sport Center și momentul în care m-am pus pe locul 2 în relația cu pacientul.

Programul meu era foarte încărcat, încercam să îmi fac treaba pe mai multe fronturi, să nu refuz oamenii care aveau probleme de sănătate și apelau la mine. Toate acestea, îndesate în program de la orac 7:00 la 16:00, deoarece după-masa intram în cel mai frumos moment al zilei: rolul de tată și de soț. Mulți mă întrebau cum reușesc. Eu le răspundeam simplu: TIME MANAGEMENT. Dar, din păcate, corpul meu nu era deloc trecut în această agendă.

A venit apoi anul 2023, cu noi planuri. Am început anul în forță, cum ziceam, cu antrenamente urmate de durere. Am cedat, am făcut pauză. Am făcut un pas în spate, m-am pus în postura pacientului și am lăsat Eu-l să îmi fie terapeut.

Am început să fac ușor exerciții de mobilitate și forță, pentru a-mi reda funcționalitatea și a scăpa de durerile de spate. Am reușit! Azi, pot să fac kickbox și, la final, să nu mă mai gândesc cum o să fie după-amiază, când mă voi întinde în pat. Încă am traume și nu îmi vine să cred! Cum e fără durere? E bine!

Nu trebuie să renunți la mișcare pentru că ai durere, trebuie să vezi de ce ajungi să suferi, să tratezi durerea cu mișcare și să te pregătești să poți face antrenamentele care îți fac plăcere!

Foarte mulți pacienți care fac sport de plăcere, aleargă, înoată, se cațără etc. ajung să cunoscă cele descrise de mine. Merg la medic, iar, de cele mai multe ori, acesta le interzice să mai facă mișcare. Nu le explică și nu le sugerează alternative, totul e radical.

Dar, cum e corpul lipsit de mișcare? La început, probabil, fără durere, însă când inflamația cauzată de mișcarea practicată trece…? Ce „monștri” se nasc atunci?

Corpul fără mișcare e ca și o plantă lipsită de apă. 

Ascultă corpul, ascultă semnele pe care ți le dă și nu îl lăsa niciodată să spună NU!