Istoria sportului ne prezintă supereroi umani, care se întrec în competiții olimpice încă din antichitate, timp de aproape 1200 de ani, până în anul 393, când acestea sunt desființate la porunca împăratului Teodosiu I. După o pauză de 1503 ani, în anul 1896, ele sunt reluate la propunerea baronului Pierre de Coubertin.

O dată la 4 ani, cei mai buni sportivi din lume se întrec pentru a bate recorduri, iar odată cu ei, pentru ca recordurile să fie doborâte, intervine în ecuație un staf multidisciplinar, format din specialiști din toate domeniile ce au legătură cu corpul uman și nu numai. Echipamentele sportive au revoluționat performanța datorită biomecanicii corpului uman. Fizicieni, chimiști și mai târziu chiar și ingineri software au colaborat pentru elaborarea celor mai complexe și eficiente echipamente pentru creșterea performanței sportivilor. Nutriția și medicina au avut un rol foarte important. Pentru că partea chimică a corpului uman putea să facă diferența în performanța fizică umană, pentru a păstra o stare de neutralitate a apărut lista doping, care suferă continuu modificări. Multe substanțe care în trecut erau permise în nutriția sportivului, acum sunt interzise. Lupta dintre lista doping și chimie e vie și permanentă, iar dacă astăzi o substanță este permisă, s-ar putea ca la ediția următoare a jocurilor olimpice să fie interzisă.

Orice factor extern poate fi interzis, de asemenea. Dar factorul cel mai important este funcționalitatea corpului uman din punct de vedere biomecanic, lucru pe care nicio organizație externă nu îl poate contesta. Mai mult, perfecțiunea biomecanică este chiar punctată la anumite ramuri sportive, cum ar fi gimnastica.

Dicționarul englez Oxford descrie calistenia ca „program de exerciții de gimnastică pentru a obține o condiție fizică și grația mișcării”. Cuvântul calistenic provine din cuvintele grecești antice kállos, care înseamnă „frumusețe”, și sthenos, care înseamnă „putere.”

Când vorbim de grația mișcării, kállos reprezintă biomecanica perfectă a corpului uman. Cu cât corpul are o biomecanică nealterată de restricțiile articulare – iar adaptarea corpului la restricții este una reversibilă -, cu atât performanța sportivului este una care îl poate califica la olimpiadă. Eficiența în mișcare duce la consum redus de energie și, implicit, la o refacere rapidă a aparatului musculoscheletal. Cu cât înțelegem mai bine kállos, cu atât noi, ca antrenori și kinetoterapeuți, putem face ca sportivul nostru să performeze la capacitate maximă și cu un risc scăzut de accidentare.

Conceptul COMPLETE MOVEMENT are trei piloni de bază când vine vorba de aplicarea practică a planului de recuperare sau antrenament: Protect, Correct și Develop.

Protect, în kinetoterapie, cât și în antrenament, este cel mai simplu, dar, totuși, cel mai greu de aplicat dacă nu înțelegem kállos! Never train on top of a disorder sau, în traducere, nu antrena niciodată o disfuncție.

Disfuncție = incapacitatea de a face cu greutatea corpului exercițiile funcționale fără să compensăm.

Exercițiile funcționale sunt cele care compun baza solidă a calisteniei: genuflexiune, tras, împins, fandare, antirotație și îndreptare. Toate exemplele având la bază planșa (sau plankul).

Atâta timp cât există grație în mișcare, avem kállos, iar când în antrenament este prezent sthenos, avem performanță.

Funcționalitatea corpului este cea mai importantă cale pentru a performa la cele mai înalte competiții. Un corp funcțional pornește la drum într-o competiție cu un avantaj mai puternic decât orice factor chimic, indiferent de ramura la care se întrec sportivii.

Deci, Funcționalitate= Performanță!