Din experiența acumulată, de cele mai multe ori, îmi pot da seama dacă problema pentru care apelează la mine este rezolvabilă doar prin kinetoterapie sau are nevoie de mai mult decât doar de mișcarea la care este supus în procesul de recuperare.

După pandemie, foarte mulți pacienți au renunțat la viața socială de dinainte și au restrâns drastic cercul de persoane cu care socializează. Dacă înainte de Covid-19 mulți mergeau la birou și interacționau fizic cu un număr mare de persoane, astăzi, cei care lucrează de acasă fac un efort minim în acest sens: doar pornesc o cameră pentru ședințele online.

Mersul la birou, la saloanele de înfrumusețare, la sala de sport a fost înlocuit de mersul la terapeuți și medici pentru a scăpa de durerile musculoscheletare și pentru a trata depresia.

De ce amintesc de depresie?

Este problema cu care, din confortul locuinței, se confruntă din ce în ce mai multe persoane izolate, care nu mai duc viața pre-pandemică. Aceste persoane au ajuns la capacitatea de a secreta atât de puțină serotonină, încât efectele transmise la nivelul aparatului musculoscheletar este devastator. Durerea le scoate din zona de confort și se hotărăsc să iasă din casă după ce nu mai găsesc soluții ca să aibă o viață normală, lipsită de dureri.
Din cauza (sau datorită?) acestor dureri, în această nouă viață post-pandemică, oamenii descoperă la examenele imagistice probleme care, înainte de pandemie, nu i-ar fi adus niciodată la medic, pentru că erau asimptomatici și nu știau că au o problemă ce necesită investigație imagistică.
Dar, de cele mai multe ori, imaginile nu redau simptomatologia pe care pacienții o descriu. Vă dau ca exemplu o anamneză uzuală. Discuție cu un pacient:

– Faceți mișcare în general?
– DA! Urmez programe online și fac de acasă de 2-3 ori pe săptămână aproximativ 30-45 min.
– Când a apărut durerea?

Aici, răspunsul diferă. Dar, de cele mai multe ori, prin chestionarea pacientului, ajungem la același factor declanșator: stresul. Așa că vine întrebarea a treia:

– În prezent faceți mișcare?

Răspunsul e, în 90% din cazuri, același:

– NU!
– De când nu mai faceți mișcare?
– De când a început durerea.
– Dar când făceați mișcare, durerile pe care le resimțeați erau la fel de mari?
– Nu!

După ce îmi dau ultimul răspuns, de cele mai multe ori, văd pe chipul pacienților aceeași grimasă. Parcă atunci aș aduce lumina într-o cameră întunecată. Practic, oamenii găsesc un răspuns la problemele care, inclusiv imagistic vorbind, nu ar avea de ce să îi aducă plini de durere în fața mea.
Să examinăm acum ce cauzează acest lucru. Se pare că hormonii joacă un rol important. Serotonina este hormonul fericirii, eliberat în creier. Ne ajută să menținem echilibrul stării de spirit, ceea ce ne oferă pozitivitate și motivație.

Când depresia lovește, eliberarea de serotonină este limitată. Și invers: când serotonina este limitată, lovește depresia.

Image by rawpixel.com on Freepik

Acest lucru face mai dificil să te ridici de pe canapea și să desfășori activități ce implică mișcare. Creierul va alege mereu să economisească energie. Deci, după o zi de muncă, va prefera să vadă un film pe Netfix decât să facă o plimbare prin parc sau să meargă la sală. Cu cât devenim mai sedentari, cu atât șansele ca depresia să se instaleze cresc. Depresia, la rândul ei, intervine asupra minții și din nou asupra corpului, căruia îi cere să fie sedentar. În final, se creează un cerc vicios.

De cele mai multe ori, cercul vicios duce la mâncatul compulsiv sau, din contră, la lipsa poftei de mâncare, duce la dureri articulare, adicții față de alcool sau medicamente ș.a.m.d.

Indiferent dacă depresia duce la lipsa de activitate sau lipsa de activitate provoacă depresie, este important să se rupă ciclul. A rămâne inactiv nu numai că are un impact negativ asupra sănătății mintale, dar îți poate dăuna și sănătății fizice. Lipsa exercițiilor fizice este legată de obezitate, diabet, boli cardiovasculare și chiar demență.

Însă cum rupem ciclul cauzat de lipsa de mișcare și instalarea depresiei? Cu pași mici sau, cum îmi place să mai spun, cu pași de copil:

1. începem ușor să reintroducem mișcarea în viața noastră; când spun ușor, spun să începem cu plimbări mai lungi decât cele pe care le avem oricum înregistrate de gadgeturile pe care le purtăm cu noi; dacă avem o medie de 8.000 de pași, încercăm ca până la final de săptămâna să creștem la 10.000
2. începem programe ușoare de kinetoterapie sau programe la sală, cu un antrenor care să fie atent la calitatea mișcării deteriorate de lipsa activității fizice
3. reîncepem să ieșim din zona de confort și să reintroducem viața socială
4. ne alcătuim o nutriție bazată preponderent pe legume și fructe, bogată în antioxidanți

Probabil, cel mai important sfat pe care îl dau pacienților mei este să înceapă! Cu cât stăm mai mult, cu atât o să ne fie mai greu să rezolvăm problema.
La fel ca și în cazul articolelor pe care le-ați citit sau ascultat pe acest blog, ați putut vedea imaginea holistică și legăturile din acest tablou, cum fiecare structură e influențată de cealaltă.

Chiar dacă lipsa de mișcare influențează depresia sau depresia cauzează lipsa de mișcare, important este să rupem ciclul și să rezolvăm problema!