Refacerea începe în sala de antrenament
VERSIUNE AUDIO
De-a lungul anilor de practică, mi-a fost dat să colaborez cu echipe din diferite ramuri sportive, atât din poziția de kinetoterapeut, cât și din cea de movement coach/antrenor responsabil de pregătirea fizică a sportivilor.
Cea mai frumoasă și de lungă durată colaborare a fost cea cu echipa de baschet a clubului Universitatea Cluj. Cel mai important motiv pentru care zic că această colaborare a fost frumoasă este pentru că tot staful auxiliar vorbea aceeași limbă numită MIȘCARE.
Pentru că mereu am fost sigur pe mine și pe informațiile pe care le dețin și le folosesc în munca pe care o depun, stând să îmi analizez activitatea, am ajuns la concluzia că refacerea începe în sala de antrenament.
În limba română, mulți confundă recuperarea cu refacerea. Însă, în limba engleză, ele sunt foarte bine definite și delimitate ca sensuri: Recovery și Rehabilitation. Dar, probabil că traducerea lor a ajuns să creeze această confuzie. Refacerea este subiectul principal al acestei postări, iar până la final vreau să fac în așa fel, încât acest topic să fie foarte bine înțeles.
Refacerea o vom împărți în două subcategorii: PASIVĂ și ACTIVĂ.
Refacerea pasivă este, de asemenea, împărțită în alte trei subcategorii:
- refacere pasivă prin nutriție
- refacere pasivă prin odihnă
- refacere pasivă prin factori externi: masaj, drenaj limfatic, saună, cryosaună, baie cu gheață sau aquaterapie
Refacerea pasivă este foarte importantă, deoarece atletul intră într-o stare de conservare de energie, lăsând factorii externi să își facă treaba. Refacerea pasivă este gândită de către kinetoterapeut, maseur, nutriționist, somnolog, iar aportul sportivului este minim în desfășurarea acestui plan.
Refacerea activă este pusă în practică de antrenorul de pregătire fizică încă de la finalul competiției. În acest caz, programul este gândit de către antrenor și executat 100% de către sportiv.
De ce începem imediat după competiție sau antrenament?
Când eu elaborez planul de antrenament, mereu am grijă ca acesta să cuprindă două etape importante: PRE antrenament și POST antrenament.
Etapa de Pre Antrenament ajută atletul să redobândescă mobilitatea în segmentele cheie, să activeze liniile fasciale și să își pregătească propriul corp din punct de vedere funcțional și fiziologic în așa fel încât să poată depună efort. Din cauza efortului, loviturilor sau a hipertrofiei musculare, corpul pierde mobilitate și devine din nou rigid.
Etapa de Post Antrenament. Aceasta este refacerea la care mă refeream de la bun început, cea despre care spuneam că începe din sala de antrenament. Cu ajutorul tehnicilor de rulare, mobilitate și stretching facem ca punctul maxim de febră musculară și refacerea mușchilor să scadă considerabil.
După refacerea activă, sportivul intră în refacere pasivă, iar munca în echipă, dintre kinetoterapeut și antrenor, se îmbină ca o mănușă în favoarea sportivului.
Chiar dacă fiecare din echipa auxiliară are un rol important în angrenajul general, echipa multidisciplinară face ca numărul de accidentări de la finalul sezonului să fie mic și, astfel, antrenorul principal să se bazeze pe întregul lot, dându-i mai multe opțiuni în deciziile care vor aduce victoria întregii organizații.