Ce sport să aleg pentru copilul meu?
VERSIUNE AUDIO
De multe ori primesc această întrebare de la părinți și cei mai mulți rămân șocați de recomandarea pe care le-o dau. Sportul și mișcarea sunt ca două fructe diferite într-o fructieră. De ce o denumesc fructieră? Pentru că, așa cum avem nevoie de fructe pentru a ne îndulci și vitaminiza viața și a avea parte de o nutriție sănătoasă și complexă, așa avem nevoie și de sport, dar mai ales de mișcare.
Mișcarea înseamnă tot ce nu este sport. Iar sportul înseamnă, în primul rând, un mediu organizat, cu reguli și exerciții țintite pentru a obține rezultate.
Mișcarea este cea cu care am fost înzetrați încă de la naștere pentru a explora mediul înconjurător. Tot ce este nemăsurabil se numește mișcare. Să vă dau câteva exemple. Putem face plimbări lungi, de plăcere, fără să ne monitorizăm. Atunci înseamnă că facem mișcare. Însă, când începem să ne monitorizăm plimbările, deci, le măsurăm, înseamnă că deja facem sport. Dacă ne plimbăm mult și purtăm la noi un tracking device care să ne arate cadența, numărul de pași, pulsul și distanța în funcție de timpul parcurs și, mai mult, dorim să doborâm recorduri, atunci deja, pentru că este măsurată acțiunea, înseamnă că facem sport.
La fel putem discuta despre înot sau mersul pe bicicletă. Mersul pe bicicletă ca mișcare este cel pe care îl facem mergând la serviciu, la școală sau pur și simplu la o plimbare prin natură. Când dorim să parcurgem aceleași distanțe pentru a concura cu noi înșine, vorbim de sport.
Am dorit să fac aceste mențiuni clare pentru a ne da seama că, atunci când ne gândim la copilăria noastră, constatăm că făceam mișcare. Cățăratul era gratuit, alergatul și plimbările lungi erau nemăsurabile și nu trebuia să fim înscriși la niciun club sportiv pentru a beneficia de mișcare.
Astăzi, din nefericire, pentru a face mișcare trebuie să facem sport.
Revin acum la discuția cu părinții, despre care pomeneam la început.
Indiferent de sexul copilului, sportul pe care îl recomand este JUDO. Dar, când aud asta, părinții de fete fac niște grimase de nedescris. Nu și le-ar putea închipui pe prințesele lor făcând acest sport.
Și eu sunt tată de fete: două la număr. Frumoase foc! Normal, doar sunt ale mele și, cum orice părinte își vede copilul ca fiind cel mai frumos dintre toți copiii, așa le văd și eu pe ele.
Fetițele mele au intrat prima dată pe tatami la vârsta de 4, respectiv 3 ani. Însă au făcut doar 5 antrenamente. De ce am ales Judo? Pentru că, pentru a te putea ridica, întâi trebuie să știi să cazi. Iar dacă știi să cazi, clar te poți și ridica!
Judo este un sport complex, exact ca mișcarea din copilărie. Este „multiplanar”, cum spun americanii, termen adoptat și de noi. Ce înseamnă multiplanar? Înseamnă că se desfășoară pe cele trei planuri de mișcare: sagital, frontal și transversal.
Și acum, să vedeți la ce mă gândesc! În calitate de kinetoterapeut, la începutul carierei lucram cu persoanele vârstnice. Și știți care este cea mai mare temere a lor? Să nu cadă. Și mă întreb: oare, dacă am ști să cădem, temerea ar mai fi la fel de mare?