Ai o întrebare?
Am trimis mesajul Închide

Educație prin mișcare

VERSIUNE AUDIO

Anul 2024, România, țara membră a Uniunii Europene, țară în continuă dezvoltare, țară care se înfruptă din gustul dulce al libertății și al democrației. Ce înseamnă toate acestea pentru mine și pentru o generație întreagă, care a trăit prea puțin în comunism și mult mai mult în vremea de după?

Fac parte din generația care a crescut odată cu tehnologia digitală, ajunsă pe meleagurile acestei țări, generația care încă socializa mai mult verbal decât în scris, generația care le-a prins pe toate: telefonul cu fir, pagerul și apoi telefonul mobil – la început, cu un număr limitat de minute și costuri mari, iar mai târziu, cu minute nelimitate. Generația pentru care cea mai mare pedeapsă în copilărie era să nu fie lăsată afară la joacă sau să nu poată petrece suficient timp noului, pe atunci, și fascinantului computer personal.

Dar ce cred eu că ne deosebește pe noi de noua generație? Probabil exact același lucru care ne deosebea pe noi de cei de dinaintea noastră: numărul de minute, ore și zile de mișcare.

Evaluând zilnic corpul uman, ajung la concluzia că noile generații suferă de mult mai multe probleme ale aparatului locomotor decât generația mea și a celor „mai mari”. Dacă, în trecut, un sportiv suferea spre sfârșitul carierei o afecțiune la genunchi (o problemă la menisc sau o ruptură de ligament), cauzate cel mai adesea de traumatisme, astăzi, din nefericire, aceste probleme apar la tineri abia ajunși la pubertate.

Ce aveam noi și nu au ei, cei mai tineri? Ce aveau cei „mai mari” decât generația mea și nu aveam noi? Să fie nutriția? Să fie lipsa de mișcare? Să fie factorul chimic din industria alimentară? Să fie prea mult timp petrecut în lumea artificială a orașelor și prea puțin timp petrecut în natură? De ce tinerii crescuți la țară sunt mai rezistenți fizic decât cei crescuți la oraș? Sunt întrebări la care, probabil, nu voi avea niciodată un răspuns cu adevărat științific, ci doar presupuneri, păreri și deducții logice. Problema drogurilor din zilele noastre, subliniată inclusiv de politicieni, este alarmantă. Dezbătând subiectul cu oamenii care vin să facă mișcare, am ajuns la o concluzie simplă și totodată logică: 1 gram de iarbă are același preț pe care îl avea și când eram eu student. Ce e diferit? Pe vremea studenției mele, aveam  un buget săptămânal de 70 lei. Deplasările le făceam 90% pe jos, făceam multă mișcare extra față de antrenamentele de la echipă,  vitamina B o luam doar din bere, vitamina D doar de la soare iar vitamina C doar din fructe și legume.

Revenind la problemele majore ale generației tinere, pentru a le defini exact, e clar că trebuie să le trasăm, catalogăm și prioritizăm!

Problema numărul unu văd de departe că este OBEZITATEA!

Ce înseamnă obezitatea pentru o populație tânără? Probleme medicale, care apar devreme și afectează întreg corpul, iar adicția față de substanțele din alimentele procesate este la fel de puternică precum adicția față de droguri. Cum rezolvăm problema obezității? Prin Educație pentru mișcare și schimbarea obiceiurilor alimentare. De cine e nevoie în această ecuație? La nivel restrâns, de: profesor de sport/antrenor/kinetoterapeut, de nutriționist și, de cele mai multe ori, de un psiholog. Dar, la nivel național, de ce e nevoie? De legi! Legi care să ne apere copiii de alimentele nocive, legi care să ne oblige să facem controale anuale la medicii de familie pentru evaluarea corporală, legi care să readucă un număr suficient de mare de ore de educație fizică și sport în școli!

Problema numărul doi: DROGURILE!

De ce cred eu că măsurile pe care le luăm pentru obezitate pot ajuta în combaterea și tratarea persoanelor care sunt dependente de aceste otrăvuri? Pentru că, exact ca adicția față de alimente nocive, și adicția față de droguri se poate combate prin obiceiuri sănătoase și, clar, prin mișcare.

Anturajul este probabil cel mai important factor de influență pentru copiii noștri atunci când hotărăsc sau nu să înceapă să consume droguri. Dacă Anturajul este unul „sănătos”, care face mișcare și sport, care nu are adicții sau înclinații majore spre consum de lucruri nesănătoase, șansele ca acești copii ai noștri să fie feriți de asemenea plăgi sunt, cu siguranță, mai mari.

Problema numărul trei: LIPSA DE MIȘCARE!

Mă întrebam înainte de ce tinerii crescuți la țară sunt mai rezistenți fizic decât cei crescuți la oraș? Să fie oare din cauza faptului că petrec mai mult timp în natură făcând mișcare funcțională, care implică întregul lanț kinetic și care ajută la îndeplinirea sarcinilor gospodărești?

Ce concluzie putem trage din această postare? Haideți să ne educăm prin mișcare, pentru că o minte sănătoasă va exista mereu într-un corp sănătos!

P.S: În 1962 USA au făcut asta:

De ce nu putem și noi, în 2024?

Ai întrebări pentru mine?

    Acest site folosește cookies pentru personalizarea experienței de navigare. Totodată, form-urile de contact folosesc tehnologia reCAPTCHA a Google. Vezi și Google’s Privacy Policy și Terms of Service